miercuri, 5 august 2009

Despre maniere... sau nu.


Oamenii “vechi” strigau sau, ma rog, faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit de-ale gurii. Dar, ca multe lucruri care la origine au fost esentiale, salutul a devenit doar un simbol cu un anume ceremonial, care se face (in general) in acelasi mod banal, monoton. Formulele de salut sunt vechi de cand lumea, multa lume rezumandu-se doar la un simplu “ Buna”, dar salutul in sine are mimica, pozitia corpului, tinuta si multe alte nuante. Nu spune nimeni ca trebuie sa studiezi fara rasuflare despre arta salutului, dar un simplu salut poate demonstra cuiva, de exemplu, in ce masura il stimezi, cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest, in functie de gradu de cordialitate.Maniere? Ce maniere frate? Cati dintre adolescent nu sunt experti in messenger, cunosc pe dinafara toate subiectele filmelor de la cinema-ul din Mall, dar daca il intrebi cine ar trebui sa deschida usa primul, femeia sau barbatul, probabil vor raspunde ” Femeia, ce, ea n-are maini?”Eh, am dat si eu un exemplu, sper ca nu s-ar ajunge pana aici. Stiti ce am observant eu? Cand ajuti pe cineva,pe oricine… pe doamna mai in varsta careia ii e greu sa coboare din autobuz, oferindu-I locul pe care poate il ocupi tu doamnei cu cinci copii care sta in picioare etc., te simti mai bine, decat probabil acea persoana pe care tocmai ai ajutat-o. E o satisfactie mai mare decat daca ai face pentru tine ceva; cel putin in cazul meu. Dar din pacate gandirea omeneasca a fost “dezvoltata” sa gandeasca asa: “ De ce sa ajut? Pe mine m-a ajutat cineva?” si totul se pierde. Mai stii cand erai mic si parintii te invatau sa saluti politicos? Sa zici “multumesc “ si “cu placere”? Sa imparti jucariile cu ceilalti boracei? Sa iti ceri scuze cand comiti vreo natangie? Ei bine, da!! Astea au fost spuse odata; dar dupa o varsta se uita si cele mai elementare maniere. Macar de-ar fi optionale… dar ele fac parte din “prima impresie”. De ce m-ar deranja pe mine aceasta chestiune? Pentru ca si eu voi inainta in varsta si voi avea pretentia la respect din partea tinerilor, nu!? Si daca totusi “prima impresie” nu a fost prea multumitoare, poate reusesti sa te salvezi prin “cea de-a doua impresie”.

Si ca tot suntem la capitolul maniere vreau sa ii multumesc celui care m-a ajutat sa-mi inscriu blogul: MERSI.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu